Intalniri vindecătoare

Poezii de întâlniri precoce

Cezarina Adamescu, Întâlniri în zori de mileniu

Toate drepturile sunt rezervate autorului. Traducere din limba italiană: Preot prof. Ştefan Acatrinei O. Şi dacă astăzi charisma sfântului Francisc este actuală, aceasta se datorează faptului că metoda de trăire creştină propusă de el este în sintonie cu viaţa însăşi, deşi, în condiţiile contemporaneităţii învolburate şi acaparatoare, ceea ce a întreprins el este anevoie de realizat.

Cu toate acestea, exemplul lui de lepădare a bunurilor pământeşti pentru câştigarea coroanei virtuţilor cereşti continuă a seduce un uriaş număr de creştini, fiind apreciat, urmat, simpatizat, nu numai de confesiunile catolice şi de religia creştină, dar şi de alte religii musulmană, mozaicăce-l consideră pe sfânt aplicații preliminare om dumnezeiesc, venit în lume exact la momentul oportun pentru a trezi creştinătatea din moleşeala şi amorţeala în care se afla în veacurile XII şi XIII după Cristos.

Un om care, dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat, aşa cum se spune, pentru că era amarnic nevoie de el.

Intalniri vindecătoare

Un om providenţial care cucereşte sufragiile tuturor, de ajuns să-i priveşti chipul în icoană ori statuie şi să-i vezi stigmatele care l-au făcut aidoma Modelului Său suprem, Isus Cristos, cu care s-a identificat în suferinţă şi trăire. Erau vremuri tulburi când Dumnezeu l-a trimis pe Francisc ca să dea mărturie despre viaţa de simplitate şi sărăcie pe care Dumnezeu o cere de la creştini, despre dezlipirea de bunurile materiale şi trăirea exemplară în perfectă armonie cu Dumnezeu, cu oamenii, cu propriul sine, cu natura înconjurătoare, cu toate făpturile create de Dumnezeu.

Chiar teza sa de doctorat a avut ca subiect viaţa Sfântului Francisc şi a Sfintei Clara. Mai ales a creştinilor care doresc să cultive virtuţile şi să-şi afle pacea în meditaţie şi contemplaţie, precum şi în vitaminele sufleteşti poezii de întâlniri precoce care le constituie literatura spirituală.

Cu aceeaşi măiestrie şi grijă plină de acribie, traducătorul, Pr. Ştefan Acatrinei, ne introduce în atmosfera comunităţilor creştine italiene din secolele XII-XIII şi de mai târziu, prin fascinanta istorie a vieţii Seraficului Părinte Francisc de Assisi şi a însoţitorilor săi, despre prima celulă de viaţă franciscană şi aprobarea Regulei non bollataiar apoi Regula definitivă, sigilată cu Bulă papală, Solet Annuere care a rămas valabilă, cu unele amendamente aduse la zi, până în timpurile noastre.

Câţi au cunoscut-o şi, mai ales, câţi au practicat-o?

Poezia și muzica psaltică își dau întâlnire în Aula BCU Iași

În zilele noastre, am avut câteva exemple. Ar părea de-a dreptul uluitor astăzi, când potentaţii zilei se străduiesc să-şi ridice temple şi cavouri cât se poate de luxoase, în care poruncesc să li se aducă obiectele de uz personal, ca un om să ceară să fie înhumat gol, sărac, desculţ şi fără ceremonii faste, urmându-L poezii de întâlniri precoce Mirele Cristos într-o profundă sărăcie materială şi dezlipire de tot, pentru a dobândi bunurile şi avuţiile care nu pier şi nu sunt roase de cari şi mâncate de molii.

Şi cu toate acestea, în conventele franciscane se mai practică înmormântarea preoţilor şi a fraţilor franciscani, într-o simplă rasă şi cu picioarele goale. Despre Viaţa uimitoare a Sfântului Francisc, Anacleto Iacovelli relatează cu mult har narativ, într-o formulă inedită, cartea fiind foarte plăcută la citit, punctând elementele esenţiale ale franciscanismului aproape subliminal, aşa încât cititorul are de a face cu o lectură agreabilă, accesibilă, neîncărcată de date şi informaţii care acum, după de ani, nu mai sunt de interes, ci, dimpotrivă, căutând acel miez gustos şi aromitor al chintesenţei franciscane: trăirea creştină după exemplul Sfântului Francisc, în perfectă armonie cu toate din jur, cu Dumnezeu şi cu tine însuţi.

Lucru subliniat subtil şi de traducătorul de faţă.

De aici până la constituirea primei celule de viaţă franciscană, la Rivotorto, când a adunat în jurul său 11 fraţi şi au alcătuit prima Regulă, înfăţişând-o Papei Inocenţiu al III-lea, n-a fost decât un pas. Dar acest pas a fost înfăptuit în timp, în mod responsabil, fără să abdice de la noul program de viaţă întocmit în comuniune cu frăţiorii lui. O astfel de carte, dincolo de informaţiile despre viaţa Sfântului, are darul de a re trezi fervoarea în sufletele creştinilor şi de a-i îndemna, într-o lume care şi-a pierdut complet reperele, să se reîntoarcă la viaţa creştinismului de odinioară, simplă şi eficace pentru mântuirea sufletească.

Şi atât cât nu e prea târziu, se mai poate naşte o speranţă că mântuirea e posibilă, în mijlocul vacarmului şi a vieţii trepidante care l-au transformat pe om în robul propriilor porniri şi vicii, în robul banului, al plăcerilor şi al vanităţii deşarte care nu fac altceva decât să-i piardă sufletul.

npr dating online bătrânii de meci

Iată de ce un demers precum cel al părintelui prof. Ştefan Acatrinei - de a netezi drumul tinerilor spre cunoaşterea vieţii Sfântului Francisc şi a vieţii Sfintei Clara — este necesar, imperios şi se impune mai mult ca oricând. Traducătorul, păstrând litera operei autorului, înaintează în spirit, găsind, chiar şi acolo unde abia se întrezăresc, nuanţe şi semnificaţii, în orice frază spre care s-a aplecat cu luare aminte, de parcă acolo ar fi trebuit să descopere comori de spirit nebănuite.

Folosind întreaga gamă specifică unei traduceri competente, Pr. Ştefan Acatrinei a făcut să ilumineze şi chiar să strălucească un text pe care cunoscătorii şi cercetătorii vieţilor sfinţilor n-ar mai fi găsit nimic de adăugat. Şi întraceasta constă adevărata artă a traducătorului, în subtilitatea şi elasticitatea frazei, în bogăţia de nuanţe posibile a unui singur cuvânt căruia să-i poţi găsi valenţe noi interpretative. Trecând în revistă viaţa Seraficului, aşa aşa cum a fost relatată de atâţia hagiografi, el s-a documentat mergând la sursele originale şi a găsit cele mai subtile interpretări, prin comparaţie cu Toma di Celano, Sfântul Bonaventura, Julien Green, Maria Sticco, Adrian Popescu sau teologii renumiţi care şi-au dedicat viaţa studierii operei Sfântului şi Regulilor Ordinului Franciscan.

Toate acestea, însă, n-ar fi fost cu putinţă, fără o cunoaştere profundă a istoriei Bisericii, a Vieţilor Sfinţilor, a locurilor unde a trăit şi peregrinat Francisc cu însoţitorii lui, ca şi un devotament şi o dragoste neţărmurite pentru cauza franciscană, ceea ce este şi cazul traducătorului român Ştefan Acatrinei. Şi aici sunt de consemnat: îngrijirea leproşilor, zidirea bisericilor, ajutorarea cerşetorilor, spiritul de înţelegere faţă de frăţiorii bolnavi din mica familie franciscană, pe care-i ocrotea ca un părinte şi ca o mămică, în acelaşi timp.

Grija, de asemenea, pentru viitorul Ordinului, după ce el se va preda în braţele Surioarei Moartea, a fost şi ea un subiect bine tratat şi subliniat de traducător.

Viabilitatea carismei franciscane în zilele noastre se bazează, aşadar, nu doar pe o Regulă scrisă cu aproape de ani în urmă, dar în perenitatea învăţăturilor sale, care sunt valabile şi azi şi se pot adapta şi însuşi de către tinerii fervoroşi care vor să îmbrăţişeze o viaţă de rugăciune şi meditaţie.

Cine ar mai pune preţ astăzi pe astfel de virtuţi? Şi totuşi, se poate, pentru că la Dumnezeu totul este posibil. Cu această speranţă în suflet a pornit traducătorul la cercetarea vieţii Seraficului Părinte, traducând cartea aceasta frumoasă, utilă şi vrednică de luare aminte de orice suflet bun care doreşte să se edifice.

Poezii de întâlniri precoce o dată, autorul scoate în evidenţă statura spirituală şi morală şi imensul respect de care se bucura, poezii de întâlniri precoce şi în faţa musulmanilor şi a Sultanului Malek-El-Kamel, ceea ce a făcut ca, de-a lungul secolelor, Sfântul Francisc să fie recunoscut şi de religia musulmană. Un text plin de mister şi poezie ca însuşi personajul cărţii, cunoscut ca îndrăgostit de poezie, de frumuseţe şi de Dumnezeu în aceeaşi măsură, căci se ştie că Francisc a fost primul poet renascentist de la care ne-a rămas acel încîntător Cântec al tuturor creaturilor, un Imn de slavă şi iubire pentru Dumnezeu şi făpăturile sale.

Puterea fascinatorie pe care o exercită şi astăzi istoria, viaţa, faptele, pildele acestui sfânt este extraordinară. Ca orice semn ce vine de la Dumnezeu şi trece direct prin inima omului. Nimeni nu rămâne complet indiferent dacă aude, fie şi simplul nume de Francisc, pentru că el are o forţă de atracţie neobişnuită. Astfel, în timp ce unii sfinţi rămân la nivel local, trecuţi oarecum în penumbră ori, în orice caz, pe o arie destul de restrânsă, Francisc pe Assisi străluceşte pe firmamentul ceresc, luând în stăpânire întregul pământ, alături de Cristos cu care s-a poezii de întâlniri precoce poezii de întâlniri precoce sărăcie, smerenie, ascultare şi jertfă supremă.

Semnul binecuvântat al stigmatelor este o vie mărturie a acestui fapt, el fiind, deloc întâmplător, primul stigmatizat din istoria creştinismului. Şi în faţa unor astfel de argumente divine, cine-i mai poate contesta meritele?

forum de întâlniri speed​​ dating ashford kent

Într-un poezii de întâlniri precoce de o ţinută artistică impecabilă, având ilustraţii pe măsură, Anni-Lorei Mainka îşi desfăşoară viziunile lirice în cel mai autentic mod, cu mult mai pregnante şi mai semnificative decât în volumul mai sus pomenit şi pentru faptul că aici trăirile depăşesc cotidianul şi culisează în straniul paradis iluzoriu numit îndeobşte da-sein, locul de unde survine fiinţa.

Poeta se caută pe sine şi doar aparent se găseşte, lăsând cititorul să descopere esenţa făpturii cu numele om, aflat în iureşul luptei cu valurile timpului care tind să o acapareze, să o înghită de vie, aşa cum se întâmplă, îndeobşte. Anni-Lorei Mainka sparge toate tiparele poeziei postmoderne, căutându-şi drumul şi chiar găsindu-lacolo unde alţi condeieri se străduiesc să substituie lipsa de talent prin abundenţă de trivialităţi şi scene erotice excesive.

sfaturi pentru dating o femeie fecioara dating mediu

Ţinutul imaginar pe care poeta şi l-a ales drept cadru al trăirilor sale lirice este o cetate a celor iniţiaţi, în care nu pot intra decât cei care se cunosc sau se recunosc pe ei dating în londra ca american, ceea ce nu este deloc lesne. La poarta acestei cetăţi, în faţa zidurilor, în loc de formula magică, trebuie să-ţi rosteşti numele, după un ritual aproape ocult.

Să azvârlim tot ce avem cenușiu în noi. În seara asta vom face curat prin odăi de la un capăt la altul.

Dintre stările care o guvernează, singurătatea este, pe departe, cea mai insinuantă, nelipsită de la niciun ospăţ de cuvinte. Anni-Lorei Mainka este un scrib al amănuntului narativ, ea vede cu ochiul minţii, ceea ce omul obişnuit nu vede nici cu dioptrii forte, aude chiar şi ceea ce nu poate fi auzit cu aparate auditive, simte mişcări insesizabile pe lângă care omul trece indiferent, cu alte cuvinte are simţurile ascuţite la maximum, este un receptor poezii de întâlniri precoce dar, în acelaşi timp, se încarcă de poverile lumii.

E adevărat, toate acestea se transformă-n metafore remarcabile, putem spune că Anni-Lorei Mainka trăieşte metaforic, acut, întreaga gamă de simţăminte omeneşti.

Totodată, observaţiile ei asupra lumii sunt filozofice, uneori chiar axiologice. De fapt, poemele sunt mici istorioare ritmate, în care ilustrativul poezii de întâlniri precoce îmbină în chip armonios cu imaginativul, figurativul cu abstractul, într-un melanj din care ţâşneşte ideea forte: aceea a luptei permanente pentru depăşirea şi învingerea condiţiei de om, a singurătăţii, a golurilor lăsate de aşteptare şi despărţire, dar mai ales a dorului fără saţiu care nu poate fi acoperit cu nimic pentru că este un jind existenţial, paroxistic, generator de melancolii funciare.

Culorile reprezintă pentru Anna-Lorei Mainka, şi ele, un material de construcţie. Din ele poate încropi un peisaj superb sau o vedere la mare. De asemenea, mirosurile au un rol special în trăirile poetei. Şi din acestea ea poate ridica un turn din cuvinte mai mult sau mai puţin parfumate.

Procopovici Anni-Lorei Mainka are un acut simţ poetic, ea foloseşte cuvinte cu o muzicalitate aparte, astfel încât cea mai prozaică descriere devine un soi de eufonie foarte plăcută, metaforizarea este şi ea prezentă la fiecare pas, poezia subzistă din aceste alcătuiri iluzorii de culori, arome şi obiecte aproape muzicale.

Poemele metaforico-narative ale autoarei glisați dating online faţă au acea încărcătură emoţională şi acea expresivitate în stare să te poarte prin ţinuturile realismului-magic atât de gustat de cititori, poezia simplităţii, poezia sufletului uman, poezia misterului.

Despre măsuri. Puţine chipuri, puţini oameni locuiesc poemele. Doar câteva schiţe fugare, în timp ce trăirile proprii acaparează spaţiul târziu dintre sine şi sine, pe culoarele nopţii. Deşi autoarea a dorit să scrie poeme impersonale, atemporale şi aspaţiale, creându-şi un spaţiu propriu de desfăşurare a lirismului debordant, un fel de noland — ţara nimănui — poezii de întâlniri precoce i-a dat un nume: burgundia - în toate aceste poeme ea şi-a pus amprenta personală şi o regăsim, mereu realcătuindu-se, din mici fragmente color şi plăcut mirositoare, reuşind să-şi zugrăvească un autoportret destul de fidel.

Şi ce este altceva poezia decât forţă de sugestie şi schiţă a inefabilului? În loc de personaje, autoarea se foloseşte de stări. Iar uneori poemele sunt dedicate unor persoane nominalizate. Micile tablete lirice ale Annei-Lorei Mainka seamănă cu nişte micro eseuri ori micro reportaje, pline de imagini frumoase, metafore, sintagme reprezentative, o lume redusă la scară, cuprinzând în ea de toate: stări, oameni, lucruri, cer, ţărână şi fenomene.

dating records vinyl asian datând din toronto

Dar ea mai subliniază faptul că nu lucrurile, nu banii ori alte averi aduc linişte şi bunăstare oamenilor, ci pur şi simplu traiul simplu şi adevărat al omului împăcat cu sine şi cu semenii. De fapt, doar căutând în simplitatea lucrurilor poţi găsi esenţa lor adevărată.

Şi dincolo de toate acestea, filozofia omului simplu care acceptă naşterea şi moartea ca pe lucrurile cele mai fireşti cu putinţă, legate una de cealaltă indisolubil. Se poate dating saharanpur despre Anni-Lorei că este o poetă a lucrurilor mărunte devenite semnificative şi un observator fin al realităţii.

Lirica sa este stenică, senină, limpede, ideile sunt clare şi bine formulate, modalităţile de expresie bine alese, folosite cu iscusinţă. O lume dispărută — o lume reînviată sub pana poetei — în pagina lucioasă a albumului ai spune că e album de familie! O Burgundie fascinantă, încântătoare, care te primeşte în braţele sale şi te cocoloşeşte la piept, o Burgundie vetustă mustind de amintiri, de fotografii şi de lucruri inutile păstrate în lacra sufletească.

Un poem despre oameni dăruit oamenilor.

Poezii in onoarea Zilei Eroilor - Nepsis Sf. Cruce Torino II

Scris într-un stil inimitabil, de o poetă care şi-a câştigat dreptul la un loc pe firmamentul Poeziei actuale de aici şi de pretutindeni: Anni-Lorei Mainka. Destul de rarissimi sunt poeţii care mai scriu astăzi în vers clasic, păstrând nostalgia muzicalităţii şi a cadenţei care dau atâta farmec poeziei. De ce rămân fideli acestei forme de manifestare a expresiei poetice, e lesne de înţeles pentru mine, dar mai greu de acceptat pentru aceia care au coborât poezia în piaţă, în gang, pe zidurile mâzgălite-n grafitti, ori chiar în şanţ.

A-i păstra demnitatea şi locul Poesiei în panoplia Literaturii române, ca gen distinct de epic, este cu adevărat o dovadă de măiestrie artistică. Şi a căuta forma perfectă care să exprime adevărata trăire face parte din laboratorul intim al poetului care doreşte ca poezia să aducă acea eufonie inconfundabilă, creatoare de stări benefice psihicului uman.

Nu zornăiturile şi plescăiturile ori alte scuzaţi! Poate că am fost prea dură, însă-mi menţin părerile. Haideţi să-i redăm Poesiei, Acestei Regine în zdrenţe, locul pe care-l merită, pe care l-a poezii de întâlniri precoce npr economie online dating lungul mileniilor, încă de pe când era scrijelată cu pietre ascuţite, pe zidul peşterilor.

Pentru că omul, chiar cel primitiv, a dorit dintotdeauna să-şi exprime sentimentele şi a găsit căi şi modalităţi de a o face în chip frumos şi constructiv.

Teme vechi de când lumea, trecute prin filtrul sensibilităţii poetice, transpuse în vers sensibil şi armonios, reînvie o lume în care stăpâni absoluţi erau frumosul, adevărul şi binele.

Începând cu evocarea oraşului poezii de întâlniri precoce, curgerea vremii, feţele vremurilor mereu schimbătoaremeandrele dorului, iubirea, tristeţea, nostalgia, dimensiunea spirituală, rugăciunea, meditaţiile despre lume, toate sunt adunate în lacra sufletească, puse-n retortele inimii până se aşază şi se limpezesc şi redate sub chipul fericit al versului. Doar poetul poate da măreţie lucrului mărunt, amănuntului cotidian, pentru că a pus în el o sămânţă sufletească.

Ea va încolţi, va creşte lăsar, va îmboboci, înfrunzi şi va înflori în chip tainic pentru a înmiresma atmosfera. A-i căuta lui Ion Vanghele corespondent în literatură ar fi o întreprindere temerară, pentru că el şi-a găsit propriul filon din careşi extrage aurul versului.

Licornul, acest animal fabulos purtând ca semn distinctiv un corn între ochi, a trezit dintotdeauna fantezia şi inspiraţia poeţilor. Singuratic şi misterios, puternic şi vulnerabil în acelaşi timp, lui i-au fost dedicate pagini întregi, ba chiar pictorii l-au zugrăvit, aşa cum îl vedeau ei cu ochii minţii.

Dar nimeni nu s-a gândit până acum că şi licornul are visele lui tainice. Ce ar putea visa, ori la cine ar putea visa un licorn? Desigur, poezii de întâlniri precoce o licornă… Iată că ele se asemuiesc cu cele ale noastre.

Şi el are tristeţi mai ales tristeţi, fiindcă e un animal care inspiră tristeţe.

Întâlnim aici, aşa cum am amintit, plopi, cu sau fără soţ, amurguri vii ori violet? De fapt, tonul elegiac este prezent peste tot în lirica acestui poet şi lipseşte cu desăvârşire spiritual ludic.

Uneori, viziunile poetice devin de-a dreptul ameninţătoare. E vorba mai degrabă de un univers interior, prin care poetul se plimbă nestingherit şi arareori iese din el. Se zice că iubirea trebuie să fie îndrăzneaţă, să ceară, să pretindă sentimente aidoma, în război şi în dragoste totul este permis, cuminţenia nu e deloc căutată, devine monotonă. Ea umblă adeseori desculţă, poezii de întâlniri precoce pe străzi, nu-i pasă că e văzută, nu ţine cont de convenienţe.

Şi totuşi, în poezia lui Ion Vanghele ea se face simţită discret, se insinuează printre rânduri şi-şi dezvăluie nurii, chiar dacă sub lumina tainică a lunii, aşa cum e şi firesc. Şi cui nu i se face dor de suspinul ei pe care doar persoana iubită-l aude? Amintirea iubirii, disperarea singurătăţii, neîncrederea, obseala şi abandonul par să pună stăpânire pe inima, trupul şi mintea poetului, astfel că totul se înceţoşează, devine abur şi fum.

Închipuirea şi puterea de materializare a cuvintelor sunt un mister pe care nu-l pot dezlega oamenii. În cele din urmă cerul sufletesc se înseninează şi poetul recunoaşte că doar iubirea e cea care ne ţine. Nici nu se putea altfel.

apple store dating app dating chitarist

Este o trăsătură proprie şi, în virtutea acesteia, poetul îşi manifestă lirismul. Ion Vanghele, un poet ajuns la deplinătatea maturităţii artistice, o voce lirică inconfundabilă, care şi-a asumat un drum nebătătorit, chiar dacă, nu pe gustul celor care preferă să epateze printr-un limbaj trivial şi şocant.

Şi acest volum este o mărturie certă că demersul său liric este motivat de talent şi de muncă asiduă pentru împlinirea vocaţiei sale. Strămoşii îşi aşterneau gândurile pe zidurile peşterilor, scrijelate cu pietre ascuţite, încă dinainte de inventarea scrisului şi când limbajul se reducea la un pumnişor de cuvinte, mai mult mormăieli şi ţipete de glorie, atunci când vânătoarea sau răpunerea duşmanului era încununată de succes. Suportul material a fost şi el diferit, odată cu trecerea veacurilor: scoarţă de copac, piatră, frunză, papirus, lemn, hârtie, celuloid, până la suportul virtual de astăzi.

Jurnalierii nu au fost neapărat scriitori. Ei au fost scribi la curtea împăraţilor, cronicari, publicişti, memorialişti. Unii, scrupuloşi, îşi ţin un jurnal întreaga viaţă.

new itv2 dating show aero dating

Alte jurnale intră în componenţa memorialisticii prin datele istorice cu caracter general, pe poezii de întâlniri precoce le furnizează. Ele sunt fresce ale unei societăţi date, care se întind pe un timp limitat, ajungând în prezentul continuu al scriitorului respectiv.

Sunt celebre jurnalele memorialistice ale lui Malraux, Maurois, Dostoievski, Tolstoi ş. Jurnalul intim, epic sau liric a întrunit sufragii şi chiar a fost căutat şi gustat de multe categorii de cititori.

E şi aceasta o luptă împotriva uitării, o încercare disperată de a opri Timpul din scurgerea lui inexorabilă. Pretexte ideale pentru ilustrarea unor stări lirice ori conceptuale. Casin Popescu şi din — la Zeitschrift der germanisten Rumaeniens, Univ. A fost nevoie de aceste sumare date curriculare pentru cei care nu o cunosc. Anni-Lorei Mainka s-a impus în tot ce a scris, prin originalitate şi un stil care o face inconfundabilă.

De fapt, este vorba de o suită generoasă de tablete lirice, poezie de stare şi de conţinut, care-i relevă înclinaţia spre introspecţie, dar şi aplecarea către amănuntul cotidian, care dobândesc în viziunea poetei dimensiuni şi semnificaţii majore.

Suita de amintiri versificate, dintr-un Bucureşti de altădată, şi-a pus amprenta definitiv pe sufletul autoarei şi, precum spiriduşul-copil existent în fiecare din noi, îşi scoate boutique dating din când în când şi o trage de mânecă. Leac împotriva uitării. N-avem voie să uităm nimic. Nici aroma frunzelor strivite sub poezii de întâlniri precoce, în Cişmigiu, nici gustul suav-amărui al bucuriilor şi fericirii trecute, strecurate subtil prin colul clepsidrei, precum bobiţele de nisip.

Nu, nu trebuie să lase urme, dar parcă. Să treci prin lume fără să laşi o urmă luminoasă. Flash-urile acestea în clar-obscur, liricizate, le poţi tezauriza într-o lacră proprie, acolo unde ai aşezat cu evlavie rochia de mireasă, teancurile de scrisori cu plicuri roz sau lila, legate cu fundiţă roşie, fotografii alb-negru şi sepia, bileţele de dragoste, beteala şi voalul din ziua nunţii, fleacuri cuminţi din lada de zestre.

Au fost destul de multă vreme înăbuşite. De fapt, ele constituie averea noastră sufletească. După ce neam dezrădăcinat.